De ceva vreme a venit peste noi o modă cumplită care mă indispune. Cum deschizi televizorul, unde nu apare câte un doctor care ne arată cum noi, românii, suntem nişte obezi şi nişte nesimţiţi, când vine vorba de mâncare.
Mie personal cel mai
mult îmi plac „doctorii” aceia cu burtă de bere, fălci şi guşi, cărora li se
taie răsuflarea dacă vorbesc prea mult. Ei ne spun cum noi nu avem pic de
respect faţă de calorii, că ne batem joc de colesterol şi că, probabil, ne
curge maioneză prin vene.
„Şi care e soluţia
domn’ doctor?” „Simplu, cumpără tu cartea asta a mea în care eu o să te învăţ
să mănânci sănătos şi în câteva luni fac din voi numai Brad Pitt-ţi şi
Angeline”.
Mă rog, să schimbăm
programul!
Dar ce avem noi aici?
Nişte teleshopping! Şi ce ni se prezintă? Un aparat care te face mega sexy. Şi
nu trebuie să îl foloseşti decât cinci minute pe zi, fără să faci niciun fel de
efort fizic. Şi dacă o să cumperi în următoarele zece minute, primeşti cadou şi
un set de cuţite cum nu a avut neam de neamul tău.
Să închidem
televizorul!
Doamne fereşte să pui
mână pe vreo revistă dedicată femeilor, că pici direct în depresie. Ce-o să găseşti
acolo?… desigur alte diete şi sfaturi despre cum să nu mai arăţi ca o purcică.
Dacă intri pe
Facebook, vezi direct check-in-urile la sală are prietenilor cu bun simţ şi
băieţii pozaţi în oglindă cu telefonul arătându-şi muşchii.
Aşa începe o minunată
obsesie bazată pe felul în care arătăm. Recunoaşte că te macină!
Pe mine a început să
mă preocupe treaba asta când eram în liceu. Deh… clasă cu multe fete.
Deşi nu am fost
niciodată grasă, au existat momente, mai ales după ce m-am mutat de acasă, când
m-am rotunjit.
De-a dreptul
tragic e când proprii părinţi îţi atrag atenţia că deja e cazul să o laşi mai
moale cu McDonalds-ul şi cu cipsurile. Ca şi cum eu nu îmi dădusem seama…
Ruşinată, dau repede
fuga pe Google în căutare de reţete de slăbit simple şi rapide… şi, dacă tot
merge prost netul, ia să fac eu vreo 20 de abdomene.
E clar, ăsta e
momentul în care eu o să îmi schimb viaţa! De azi nu numai că o să mănânc
sănătos, dar o să încep să citesc mai mult, o să reciclez mai cu atenţie şi o
să fac şi muncă voluntară!
Şi toată motivaţia
ţine vreo câteva zile când, moartă de foame şi de oboseală, după o zi lungă,
ajung în supermarket.
De cum intru, mă simt
de parcă aş fi personaj de desene animate. Pe un umăr am îngeraşul care vrea să
trăiesc mult şi să mănânc sănătos, iar pe celălalt, este dracul care vrea să
fiu obeză şi cu Nutella pe la gură.
- Hmm… iar broccoli?
- Nu mai, frate, nu se
poate, o să mi se facă rău!
- Dar o salată?
- Eşti nebună? Azi nu
ai mâncat decât un amărât de sandvici, pe la unu. Trebuie ceva mai consistent! Ouaaou! Dar ce e
acolo? Pizza? Şi nu trebuie decât să o bagi la cuptor şi e gata în 20 de
minute.
- Câte calorii are?
- 350 pe felie! Ce e
350? E mai nimic! Dacă mănânc 3 felii, e perfect. Uite că are şi legume… pizza
cu vitamine!
Şi dintr-o dată mă
trezesc că am mâncat toată pizza, şi nişte cipsuri şi nişte ciocolată, la
desert. Şi am băut şi vreo 2 litri de Cola, ca să alunece mai bine mâncarea.
Las', nu-i nimic! De
mâine încep dieta…
No comments:
Post a Comment