Aroganţe!

Încă de când eram în şcoala generală, mi-au plăcut comediile romantice… şi îmi plac la fel de mult şi în zi de azi. NA!

După o zi de stat la şcoală de la nouă dimineaţa până la şase seara, ajung acasă aproape în patru labe şi abia mă târăsc până la frigider. Oare ce o să fac să mă relaxez ? Ştiu!!! O să mă uit eu la un documentar chinezesc despre fosile! Eh?  După aia caut repede trailer-ul pe YouTube să îi dau share pe Facebook. Aşa o să vadă toţi prietenii mei, toţi colegii din clasele I-IV, toţi vecinii şi toate rudele cât de cultă sunt eu!

NU! Ce o să fac? O să scormonesc repede printre DVD-uri . O să dau de You've Got Mail  cu Meg Ryan şi Tom Hanks şi o oră şi jumătate o să mă uit la acest film pe care l-am văzut de nenumărate ori.

Deja simt că unii aţi ridicat sprânceana. „Filmul este artă, iar prostiile astea Hollywoodiene nu sunt altceva decât gunoi”… parcă vă aud!

Greşit, greşit, greşit!

Fiecare are voie să facă ce vrea el în timpul lui liber, indiferent că citeşte Observatorul Cultural sau Cosmo (dacă vă vine să credeţi, se pot citi amândouă).

Am întâlnit destui oameni care aşteaptă aplauze şi urale din partea societăţii pentru că au fost la teatru, sau au fost măcar la un festival de film independent şi, desigur, pentru că au citit măcar o carte greoaie scrisă, preferabil, de un autor rus.

A fi cult poate deveni una dintre cele mai arogante trăsături.

După părerea mea, cititul e o activitate privată. Citeşti pentru tine, pentru mintea şi sufleţelul tău. Iar dacă de la citit nu mai poţi să umbli decât cu nasul pe sus şi îi condamni pe cei care nu citesc aceleaşi lucruri „selecte” ca tine … ai citit degeaba ! Să fii cult dar arogant e egal cu zero!