Aseară, la fel ca mulţi
alţii, am citit scrisoarea studentei românce de la Londra, care este profund
nemulţumită de Occident şi de englezii ăștia libertini.
Deşi azi am citit, pe mai
multe bloguri, răspunsuri la scrisoarea respectivă, am zis că, de ce, mă rog,
să nu îmi dau şi eu cu părerea despre ce a scris domnişoara. Doar am şi eu blog
şi sunt studentă în Anglia.
Zic să începem!
Prima greşeală pe care o
face autoarea scrisorii este modul în care ne explică ea nouă cum stă, de fapt,
treaba prin Occident. Cei mai mulţi dintre noi, ăştia care am citit textul ei,
am avut norocul să punem piciorul pe pământ străin. Că am fost în vacanţă, că
am plecat la muncă sau că ne-am dus la studii, cu chiu cu vai, am mai trecut şi
noi graniţele ţării şi ne-am făcut singuri opinii despre ce se petrece în afara
României.
Am înţeles că fata asta
vrea să se întoarcă în ţară după ce îşi termină studiile. Personal nu văd nicio
problemă aici. Dacă ai venit în Anglia, nu e ca şi cum ai pus piciorul pe tărâmul
făgăduinţei şi trebuie musai să rămâi. Poţi să te duci acasă, poţi să te duci
în altă ţară, poţi să faci ce vrei tu. Dar ce nu înţeleg eu este de ce
domnişoara respectivă nu a plecat deja. La fel ca ea sunt mulţi alţi studenţi
români care, încă din primele luni în care au ajuns pe plaiurile lui Kate şi
William, au ştiut că nu le place Anglia şi că nu se pot adapta aici… că vremea
e urâtă, că englezii au accent ciudat (nu ca ăla din filme), că e greu să îţi
găseşti de lucru etc. Şi, deşi sunt nefericiţi, plin de nervi ca un buboi plin
de puroi care e gata să explodeze, stau prin Anglia cel puţin trei ani. Dar
cine oare îi obligă să se „chinuie”? Pot să îşi facă bagajul oricând şi să se
ducă frumos acasă dacă simt că acolo e mai bine.
Şi, desigur, cel mai
„şocant” aspect al scrisorii nu are, de fapt, deloc legătură cu Anglia. Are
legătură cu modul de a gândi al autoarei, mentalitate care nu se mai poate
aplica în secolul XXI. Ea este revoltată că occidentalii ăştia nesimţiţi lasă
gay-ul să umble aşa bezmetic pe stradă, că islamicul poate să dea cu bomba în
numele lui Allah şi că femeile au dreptul să facă avort.
Da, este adevărat că
Anglia a fost victima mai multor atacuri teroriste. Dar, ce să vezi, nu de mult
presa scria despre românul care a vrut să detoneze o bombă într-o universitate
din Iaşi . Şi nu a fost din cauza lui Allah, a fost din cauza lui Dumnezeu care
i-ar fi spus respectivului că aşa trebuie să procedeze. Găsesc că sună la fel
de penibil să dai cu bomba în numele lui Allah sau pentru Iisus.
În ceea ce priveşte
avortul chiar nu am înţeles care este, de fapt, problema. Cine consideră că
avortul e crimă, nu are decât să păstreze copilul. Fiecare face ce vrea cu
corpului lui. Avortul rămâne, în continuare, un subiect foarte delicat, dar
domnişoara în cauză consideră că în Occident avortul e văzut ca o formă de
contracepţie. Pot să vă spun că în Anglia, la orice clinică, studenţii primesc
prezervative gratis. Găleţi şi găleţi de prezervative se împart zilnic tocmai
ca să nu se ajungă la avort sau la bube în locuri în care nu vrea nimeni bube.
Autoarea a fost
nemulţumită şi de numărul mare de homosexuali din Occident. Anglia este
într-adevăr una dintre ţările mai gay-friendly, iar săptămâna trecută Marea
Britanie s-a alăturat ţărilor care au legalizat căsătoriile same-sex. Aş vrea
să ştiu câţi homosexuali a cunoscut domnişoara aceasta şi cu ce au deranjat-o.
A, da, tot ea spune că homosexualii au fost creaţi de societatea în care trăim.
Homosexualii există dintotdeauna.
În concluzie, îmi pare
rău că domnişoarei nu îi place şederea în Anglia, dar chiar nu e nevoie de ea
aici. Ea crede că Dumnezeu a fost ucis de Occident, eu cred că Dumnezeu e bine merci!
fiecare cu punctul lui de vedere
ReplyDelete